The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford

     Dacă ar fi să aleg un film western care m-a impresionat şi pe care l-aş recomanda chiar şi celor care nu sunt amatorii acestui gen, acela ar fi The Assasination of Jesse James by the Coward Robert Ford. Cred că în ciuda nominalizărilor la Oscar şi a distribuţiei răsunătoare, acestui film nu i s-a făcut dreptate.

     De Jesse James aţi auzit probabil cu toţii; hoţ şi criminal faimos al Vestului Sălbatic, considerat în unele legende un fel de Robin Hood modern. Acest rol este jucat de Brad Pitt, o interpretare impresionantă a unui om care îşi cunoaşte greşelile, care ştie cum o să sfârşească şi este împăcat cu această idee. În rolul lui Robert Ford îl regăsim pe Casey Afflek, acesta fiind probabil primul rol cu adevărat importanta al acestuia, rol în care a făcut o impresie excelentă. Robert Ford a fost fratele mai mic al lui Charley Ford, prieten apropiat şi membru al găştii lui Jesse, adus la viaţă de către Sam Rockwell, un alt actor subapreciat. În momentul în care recompensa pusă pe capul lui Jesse James creşte, Robert începe să lucreze la un plan de asasinare. Devine din ce în ce mai apropiat de James, îi capătă încrederea şi îi învaţă tabieturile şi slăbiciunile iar acestea din urmă sunt cele de care Ford se foloseşte pentru a-l împuşca pe la spate.

     Numele de Robert Ford a stârnit controverse timp de multă vreme. În timp ce oamenii legii şi bancherii i-au mulţumit, oamenii de rând au văzut această faptă ca un act josnic şi laş, iar dacă în primii ani Ford s-a bucurat de o anumită faimă, după un timp a fost batjocorit, iar alţii au refuzat chiar  şi să îi amintească numele. The Assasinantion of Jesse James by the Coward Robert Ford este o redare destul de fidelă a împrejurărilor acelui eveniment, Andrew Dominik punând cap la cap documentele oficiale cât şi legendele pentru a realiza o poveste care nu va înceta vreodată să fie spusă.

     Desigur, ca de fiecare dată, ceea ce m-a impresionat cel mai tare a fost coloana sonoră compusă de Nick Cave. De altfel, aşa am şi dat peste acest film. Numai ascultând muzica ce acompaniază filmul îţi poţi da seama de cât de profund sunt explorate personajele. Momentul în care Jesse se întoarce cu spatele să aşeze tabloul pe perete în timp ce Charley plânge în prag, este probabil una dintre cele mai profunde şi mai triste scene pe care le-am văzut, iar pianul care începe să cânte pe fundal intensifică atât sentimentele spectatorului cât şi cele ale personajelor.

                   

Vizionare plăcută!

Film vs Carte: Daneza

    Recunosc, nu auzisem de Daneza până în 2015, când a apărut filmul care nu a trecut deloc neobservat deşi a fost înconjurat de multe alte titluri care au luat ochii. Am citit cartea abia acum, după doi ani de la vizionarea filmului şi spre surprinderea mea, a reuşit să mă impresioneze.

     Filmul mi-a atras atenţia în primul rând cu distribuţia. Alicia Vikander este o actriţă suedeză care în ultimii ani a început să îşi ia avânt pe scena internaţională. Ea joacă rolul Gretei, soţia lui Einer Wagner, un pictor danez foarte popular la începutul secolului XX. Rolul lui Einer şi implicit al lui Lily, tânăra în care pictorul se transformă, este jucat de Eddie Redmayne care deja cucerise o lume întreagă cu interpretarea din The Theory of Everything. Subiectul este deja arhicunoscut şi nu cred că mai este nevoie să îl abordez. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la acest film a fost însă coloana sonoră compusă de Alexandre Desplat care pur şi simplu îţi taie respiraţia.

    Cartea m-a surprins plăcut. De obicei, cărţile groase, cu copertă cartonată şi prea multă reclamă mă dezamăgesc, însă Daneza a ţinut neapărat să îmi demonstreze că nu este o regulă generală.
Filmul a respectat în amănunt cartea, dar acest lucru nu a făcut-o mai puţin atrăgătoare. Chiar dacă povestea a fost aceeaşi, cartea a reuşit să aducă la viaţă aceste personaje într-o manieră mult mai amănunţită. Mi-a plăcut enorm faptul că Daneza nu este numai povestea lui Lily, sau a lui Einer, ci este în aceeaşi măsură şi povestea Gretei, a modului în care ea percepe schimbările prin care soţul ei trece şi cum este afectată atât de evenimentele prezente cât şi de propriul ei trecut.
   
     David Ebershoff a reuşit să impresioneze o lume întreagă cu acestă carte care, surprinzator, este chiar romanul de debut. Nimic nu dă impresia că este prima experienţă cu o lucrare de asemenea dimeniuni, povestea este frumos spusă, proporţionată corespunzător şi suficient de intrigantă cât să te facă să stai treaz toată noaptea să termini de citit întreaga carte.
     Vă las mai jos o părticică din coloana sonoră a filmului şi vă doresc lectură plăcută! Merită citită în ciuda subictului care pe unii i-ar face să dea înapoi.