O viaţă mai bună de Anna Gavalda

     Cartea O viaţă mai bună de Anna Gavalda a fost o surpriză plăcută care mi-a făcut weekend-ul mai frumos. Se afla pe wish-list de ceva vreme, aşa că din teancul cu noi achiziţii a fost aleasă să fie prima citită. Mi-am făcut un ceai negru cu pere şi m-am cuibărit în fotoliul de citit unde am descoperit că această carte nu conţinea numai o poveste, ci două.

    Prima jumătate este despre Mathilde, o tânără de douăzeci şi patru de ani, încă studentă, care lucrează pentru cumnatul ei şi locuieşte în Paris împreună cu alte două fete. Viaţa ei este lipsită de orice fel de evenimente, îşi petrece mare parte a zilelor în faţa monitorului, muncind pentru cumnatul ei, iar lucrul cel mai interesant din viaţa ei este renovarea apartamentului. Asta până în momentul în care pierde banii cu care trebuia să plătească muncitorii. Acest incident declanşează un lanţ de evenimente şi aduce în viaţa ei un om care va schimba totul.  Recunosc, povestea mi s-a părut destul de ciudăţică iar reacţiile Mathildei destul de anormale, dar adevărul este că nu ştii niciodată cum şi de unde te loveşte Cupidon.
    Cea de-a doua poveste mi-a plăcut mai mult. Yann are douăzeci şi şase de ani şi locuieşte împreună cu iubita în apartamenutul mătuşii ei. Este uşor depresiv, clar nu este fericit împreună cu femeia de care a fost cândva îndrăgostit, îşi urăşte job-ul şi cursurile, iar gândurile lui sunt gândurile majorităţii tinerilor de douăzeci şi şase de ani. Asta până în seara când după ce îşi ajută vecinul să urce un dulap în apartament este invitat să rămână la un pahar de vin. Descoperă în intimitatea acelei familii că viaţa poate fi şi altfel, trebuie doar să îţi permiţi ţie însuţi să fii liber. Finalul este unul revigorant. Te lasă zâmbind şi gândindu-te că într-o zi ar fi frumos să poţi face şi tu ceea ce Yann a facut.

    Recomand cu dragă inima această carte, o să vă dea o stare de bine şi o să vă facă să înţelegeţi că viaţa poate fi mai mult decat ceea ce credeţi că este, că vă poate oferi mai mult, tot ceea ce trebuie să faceţi este să vă deschideţi inimile şi să priviţi în jur.

Lectura plăcută!

5 cărţi pe care nu le-am terminat

     Puţini sunt cei care recunosc că au carţi pe care nu au reuşit să le termine din varii motive. Fie nu era momentul potrivit pentru acel gen de carte, fie subiectul cărţii nu se număra printre preferinţele personale, ori pur şi simplu stilul şi povestea nu ne-au plăcut. Eu recunosc că am o listă nu chiar scurtă de cărţi pe care le-am pus deoparte. Pe unele am de gând să le reiau, altele vor rămâne închise până ce îşi vor găsi un alt stăpân.

1. Fortăreaţa digitală de Dan Brown. Am încercat să citesc această carte înainte de Codul lui Da Vinci din pură curiozitate, curiozitatea de a vedea cum scria la începutul carierei unul dintre cei mai bine vânduţi autori din ultimul deceniu. Trebuie să recunosc că am fost foarte dezamăgită. Stilul este unul foarte lent şi neglijent, descrierile sunt prea lungi, acţiunea decurge mult prea greu, aşa că nu cred că am trecut de primele 100 de pagini. Îmi place Dan Brown dar primul său volum publicat nu putem spune că prevestea succesul seriei profesorului Langdon, drept urmare nu voi mai reveni la această carte.

2. Câmpul electric de  Kerri Sakamoto a primit chiar două şanse dar nu a reuşit să mă prindă. Găsită într-un anticariat, cumpărată la un preţ mult prea mic şi recomandată de o cunostinţă, cartea nu a reuşit să menţină încântarea cu care a fost achiziţionată. Din câte am reuşit să îmi dau seama, autoarea a încercat o analiză psihologică amănunţită însă acţiunea s-a lăsat aşteptată prea mult pentru preferinţele mele. Poate într-o zi voi avea mai multă răbdare şi îi voi acorda încă o şansă.

3. Carnetul auriu de Doris Lessing este un volum destul de greoi atât la propriu cât şi la figurat. Nu mai stiu exact motivul pentru care am lăsat deoparte această carte, probabil că dispoziţia mi s-a schimbat şi în acel moment o carte atât de pretenţioasă mă obosea. Cele peste 700 de pagini sunt împărţite în patru părţi, toate având acelaşi personaj principal, în diferite etape ale vieţii.Trecerea se face la întâmplare, peronajele dintr-un carnet nu se regăsesc în celelalte şi nici întâmplările din tinereţe nu sunt reamintite în carnetele de la maturitate. Doris Lessing are însă un stil frumos conturat, şi deşi nu este uşor de citit, ea nu te lasă să pierzi firul acţiunii.

4. Roşu şi negru de Stendhal. Da! Nu am reuşit să termin Roşu şi negru. Ştiu, este o capodoperă, dar probabil momentul nu a fost cel mai potrivit. Povestea tânarului care este prins între dorinţa de a reuşi şi pasiune, pe cât este de inspiraţională şi contemporană, pe atât de stagnantă. Da, personajul se formează, învaţă, este tânăr şi vrea să devină cineva, dar totul se întâmplă într-un ritm mult prea lent. Roşu şi negru o să mai primească o şansă cu siguranţă, dar mai are de aşteptat o perioadă în bibliotecă.

5. Fraţii Karamazov de F. Dovstoieski. Îmi vine greu să recunosc că am pus deoparte această carte, sau mai bine zis, volumul II. Povestea este una extraordinară, cunoscută chiar şi de cei care nu au citit cartea, şi sincer, îmi este tare dragă. Dar toate predicile religioase şi toată analiza aceea spirituală a personajelor a devenit obositoare şi mi-am propus să iau o pauză între cele două volume, pauză ce s-a întins deja la vreo doi ani.

                         

                                           
 
     Voi ce cărţi aţi început dar nu aţi reuşit să terminaţi?