Carte de noiembrie: Omul de zăpadă de Jo Nesbø

     După cartea asta nu o să mă mai pot uita niciodată la un om de zăpadă fără să mă treacă fiorii. Omul de zăpadă de Jo Nesbø este thrillerul acela pe care îl caut de mult. Cred că de la Granitul rece al lui Stuart MacBride nu am mai citit ceva care să mă prindă şi să mă sperie atât de tare, la care să încerc să urmăresc indiciile în acelaşi timp cu detectivul şi să încerc să mă prind înaintea lui.

     Am căutat acestă carte după ce am văzut toată vâlva făcută în jurul filmului înainte să apară. Nu l-am văzut încă şi nici nu cred că o să îl văd prea curând pentru că vreau să mă mai bucur o vreme de fiorii lăsaţi de Omul de zăpadă. În schimb, am să caut următorul volum din seria cu inspectorul Hole. O să caut probabil toate cărţile din acestă serie pentru că Jo Nesbø m-a vrăjit!

     Harry Hole este un inspector renumit de la poliţia din Oslo care se ocupă de cazurile de Omucideri. Este divorţat, singur, morocănos şi desigur, alcoolic. Când două femei dispar în doar câteva zile iar indiciile - câte un uriaş om de zăpadă lăsat în locul trupurilor neînsufleţite- dau de înţeles că este vorba de acelaşi criminal, Hole începe vânătoarea împreună cu o echipă restrânsă: Katerine Bratt, fata cea nouă, Magnus Skarre, mâna lui dreaptă, şi Bjorn Holm, cowboy-ul de la Medicină Legală. Pentru că Hole are o reputaţie de maniac al criminalilor în serie, colegii încearcă să nu urmeze neapărat această pistă. Dar cu fiecare dispariţie şi odată cu aprofundarea cazului realizează că acesta este un joc început cu mulţi ani în urmă şi că Hole este pionul principal, jucăria preferată a criminalului. Indicii care stăteau ascunse de zeci de ani, răsturnări de situaţie, momente nenumărate de suspans, dorinţa de a înţelege de unde a început acest joc şi cine l-a început, amestecată cu dorinţa de adrenalină şi admiterea că Hole trăieşte pentru asta, că rezolvarea cazului nu îi va aduce de fapt satisfacţia, fac din carte un thriller atât de intens încât pur şi simplu nu m-am putut opri din citit.

"Cu cât îmbătrânesc mai mult cu atât cred că răul e rău, indiferent că e vorba de boală psihică sau nu. Suntem cu toţii mai mult sau mai puţin dispuşi la acţiuni malefice, dar predispoziţia noastră nu ne poate exonora de fapte."

     Romanul are uşoare nuanţe horror. Capitolele, fiecare reprezentând o altă zi a lunii noiembrie, sunt împărţite în două, fiecare jumătate terminându-se într-un moment tensionat. Acţiunea nu este foarte greu de urmărit însă necesită puţină atenţie la detalii pentru înţelegerea paşilor anchetei şi îmbinarea indiciilor. Cei care au îndrăgit stilul de scriere al lui Stieg Larsson vor fi încântaţi de munca lui Jo Nesbø care şi-a început cariera ca jurnalist. Descrierile nu sunt la fel de analitice şi detaliate însă reuşesc să cuprindă esenţialul. Omul de zăpadă a apărut la editura RAO împreună cu alte cărţi semnate de Jo Nesbø.
     Spor la citit!