Astazi, o prietena m-a provocat sa comentez la o postare de-a ei poezia mea preferata, ca o celebrare a Zilei Internationale a Poeziei. Nu am fost o mare citioare de poezii in scoala, dar in timpul facultatii cativa poeti britanici au lasat amprente micute in versuri in mintea mea. Prima poezie care imi vine in minte atunci cand sunt pusa sa ma gandesc la una care imi place este "
To see a World" a lui William Blake, mai exact primele patru versuri:
| TO see a World in a grain of sand, | |
| And a Heaven in a wild flower, | |
| Hold Infinity in the palm of your hand, | |
| And Eternity in an hour. |
Imi amintesc ca am scris si am repetat aceste versuri de nenumarate ori incercand sa le inteleg pe deplin si sa ma obisnuiesc cu sentimentul de mister pe care mi-l trezea. Mi-au ramas in minte ca un fel de slogan al micimii mele in acest Univers, dar si ca al frumusetii care poate fi gasita in cele mai intunecate colturi ale lumii.
Nu am sa insist pe semnificatia acestor versuri pentru ca ele inseamna pentru fiecare dintre voi altceva, iar pentru poet cu siguranta nimic din ceea ce este pentru noi, dar am sa va rog sa comentati cu cateva versuri care va plac.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu