La răsărit de Eden de John Steinbeck

     Îmi rugam o prietenă de câţiva ani buni să îmi aducă exemplarul ei din La răsărit de Eden pentru că îmi doream foarte tare să citesc această carte. Anul acesta mi-a făcut cel mai drăguţ cadou de mărţisor.

     Dacă ar fi să îl credem pe John Steinbeck pe cuvânt, Valea Salinas este cel mai frumos loc de pe pământ, dar tot aici locuiesc oamenii cei mai blestemaţi de soartă. Marcat de locul unde a copilărit, autorul pune pe hârtie cele mai frumoase culori şi peisaje pentru a descrie împrejurimile în care familia lui a trăit. Cartea nu a fost ceea ce mă aşteptam să fie..a fost mult mai mult! Cu ce aş putea să încep?! Da, este povestea lui Cain şi a lui Abel transpusă dar nu doar o dată, ci de două ori, în aceeaşi familie. Adam şi Charles sunt fii lui Cyrus Trask, având mame diferite, ambele murind tinere. Rămas singur, Cyrus şi-a crescut cum a ştiut mai bine cei doi băieţi, antrenându-i şi pregătindu-i pentru o carieră militară. Dar când timpul a venit, el a ales să îl trimită la război numai pe Adam, fiul mai plăpând şi mai naiv, lucru care l-a stârnit pe Charles împotriva fratelui său încercând să îl omoare. Motivul neîntelegerilor dintre cei doi fraţi a fost clar: tatăl îl iubea mai mult pe Adam iar Charles era invidios în ciuda faptului că îşi iubea fratele extrem de mult.

"Există o sete de fericire, spunea Samuel, pe care o lume întreagă şi un car de bunătăţi nu pot să o potolească.."

     În paralel cu povestea fraţilor Trask ne este prezentată viaţa familiei Hamilton, mai exact a bunicului, unchilor şi mătuşilor lui John Steinbeck. Samuel Hamilton este personajul pe care nu ai cum să nu îl îndrăgeşti încă din prima clipă. În ciuda vieţii grele şi a lipsei de noroc în viaţă, a crescut cu mândrie şi plin de speranţă mai mulţi copii decât îşi permitea. Un optimist convins, el nu se lasă doborât de nimic.

     Dar să ne întoarcem la fraţii Trask. La uşa lor ajunge o femeie, Cathy, despre care aflăm că şi-a ars părinţii de vii în casă, iar apoi a ajuns prostituată şi a stors de bani un peşte. Adam se îndrăgosteşte pe loc de ea şi împotriva voinţei fratelui său se căsătoreşte cu Cathy. Împreună pleacă spre Salinas unde îşi cumpără o fermă şi îl cunoaşte pe Samuel care devine cel mai bun prieten al lui. Cathy rămane însărcinată şi aduce pe lume doi băieţi, gemeni, pe care îi abandonează împreună cu soţul ei. Copiii sunt crescuţi de un servitor chinez şi de un tată absent şi lipsit de viaţă, însă învaţă să ţină unul la altul şi să îşi respecte părintele. Deşi gemeni, băieţii sunt total diferiţi, sau cum crede Cal, el este rău iar fratele său Aron este bun.

"În nesiguranţa în care trăim, sunt convins că, în adâncul inimii lor, oamenii vor sa fie buni şi să fie iubiţi."

     Complexitatea poveştii este ameţitoare, multitudinea de personaje şi capacitatea de conturare individuală cât şi în corespondenţă cu celelalte personaje nu are cum să nu te surpindă. O mare parte a cărţii am fost marcată de personajul Cathy şi răutatea pură de care dă dovadă însă capitolele despre Samuel erau menite întocmai pentru a aplana impactul. Au fost paragrafe care pur şi simplu m-au lăsat fără cuvinte, iar acestea erau cele în care sentimentele şi gândurile care îl măcinau pe Cal erau redate. Un personaj extrem de complex şi de contradictoriu care poate trece uşor de la copil la adult sau de la erou la antagonist. Pot spune că am aşteptat mai mult de 500 de pagini apariţia lui cu inima la gură şi nu am fost dezamăgită.

    La răsărit de Eden este una dintre cărţile acelea pe care nu vrei să le termini vreodată, mai ales când povestea se întinde pe trei generaţii în două familii, când fiecare rând pare sa fie o lecţie de viaţă, când fiecare personaj devine mai interesant după fiecare capitol. Lista cărţilor pe care aş vrea să le recitesc este foarte scurtă, dar ştiu sigur că La răsărit de Eden este în capul acesteia.

"...şi un lucru e sigur: când zeii se prăbuşesc, nu o fac pe jumătate..."

Prietena mea genială - Elena Ferrante

     Vi s-a întâmplat vreodată ca atunci când vă învârteaţi prin librărie să vedeţi o carte şi numai după titlul acesteia să ştiţi că este cu siguranţă uimitoare şi să v-o doriţi? Desigur că vi s-a întâmplat! Aşa am păţit eu cu Prietena mea genială de Elena Ferrante peste care am dat în librarie prin vară. Am ştiut numai după titlu că trebuie să o am şi am trecut-o pe lista cea lungă cu cărţi pe care mi le doresc. Şi mi-am cumpărat-o. Şi am citit-o. Uau! Am tras de fiecare pagină, sperând că nu o să o termin prea curând, amânând inevitabilul.

     Prietena mea genială este povestea a două prietene, Elena Greco sau Lenu şi Lila sau Raffaela Cerullo. Când Lila dispare fără să lase vreo urmă a existenţei ei şi fără să îşi anunţe cea mai bună prietenă din ultimii 60 de ani, adică din totdeauna, Lenu se hotărăşte să îi pună toată viaţa pe hârtie. Născute şi crescute într-un cartier sărăcăcios din Napoli, cele două se apropie puţin câte puţin, Lenu destul de temătoare având în vedere personalitatea vulcanică a Lilei. Într-o continuă competiţie, fetele se descoperă una pe cealaltă dar şi viaţa celorlalte persoane din cartier. Prima joacă cu păpuşile, prima fugă de acasă, primele confesiuni de iubire, prima carte citită, prima iubire, toate acestea sunt înşirate, povestite ca o dovadă a existenţei Liliei şi o confesiune a modului în care aceasta a influenţat fiecare cuvânt şi pas al Elenei încă din prima clipă de când au decis să devină prietene.

     Elena Ferrante reuşeşte să te cucerească atât de uşor, să te facă să vezi locurile şi să îţi însuşeşti viaţa personajelor încât este imposibil să laşi cartea din mână fără să vrei să o deschizi cât mai repede. Este uşor să te identifici cu cele doua copile, întâmplările lor banale pentru adulţi, dar care erau adevărate aventuri pentru ele, cu siguranţă le-ai trăit şi tu, gândurile lor de fetiţe de 8-9 ani le-ai avut şi tu, întrebările despre lume, descoperirea că există altceva dincolo de graniţele familiei şi vecinilor tăi, ai facut-o şi tu cândva şi la fel de dornic de a vedea şi a cunoaşte ai fost şi tu. Şi dacă nu ai fost una dintre fetiţe, ai fost unul dintre prietenii lor din cartier, fiul farmacistului sau poate bătăuşul clasei care îşi ajuta zi de zi părinţii. Să urmăreşti lumea lor lărgindu-se şi vieţile lor acaparând totul în jur te face să îţi aminteşti de zilele în care şi tu erai aşa. Numai că tu nu locuiai în Napoli.

"...tu eşti prietena mea genială, trebuie să devii cea mai bună dintre toţi, bărbaţi şi femei."

     Povestea este uşor de urmărit, personajele frumos şi clar conturate, iar stilul deşi destul de simplu la prima vedere, este complex şi provocator. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, niciun detaliu nu este specificat decât dacă are o anumită însemnătate, iar indiciile despre viitoarele întâmplări nu fac decât să sporească suspansul şi dorinţa de a citi.
     Prietena mea genială este primul volum al triologiei. Acesta încorporează două etape ale vieţii celor două fete: copilaria şi adolsecenţa, sau mai exact viaţa lor până la vârsta de 16 ani. Volumul este urmat de Povestea noului nume şi de Cei care pleacă şi cei ce rămân, cărţi care sper să îmi ajungă cât mai curând la uşă. Elena Ferrante, oricine ar fi ea dincolo de acest pseudonim, merită toate laudele şi toată aprecierea pentru minunata poveste pe care a reuşit să o pună pe hârtie. Vă recomand să citiţi înainte ca cei de la HBO să vină cu mini-seria promisă.
Lectură plăcută!

Teatru: Ivanov de A.P. Cehov

     Duminică am avut seară de teatru. Cum se putea încheia mai bine un weekend dacă nu cu o lecţie de viaţă de-a lui Cehov care să nu te lase câteva zile să dormi liniştit?

     De câţiva ani am început să merg la piesele de teatru jucate de studenţii de la UNATC şi am fost nu doar plăcut surprinsă, ci chiar uluită de cât de talentaţi sunt aceşti tineri. Vă recomand să căutaţi programul pieselor şi să mergeţi să îi vedeţi pentru că merită toate aplauzele. Să ne întoarcem însă la piesa de duminică: Ivanov. Dacă ar fi să aleg un dramaturg care îmi place, din orice perioadă, din orice ţară, acela ar fi Cehov. După ce am citit pentru prima dată ceva de el, şi anume Livada cu vişini, am rămas pentru mult timp cu un sentiment de vină şi goliciune sufletească.  Aşa că merg cu drag să văd ceva scris de Cehov pentru că ştiu că o să îmi dea ceva la care să mă gândesc în afară de problemele zilnice.

"Tavanul e alb, cizmele sunt negre şi zahărul e dulce."

    Ivanov este o piesă în 4 acte scrisă la începutul carierei lui Cehov despre Nikolai Alexeevici Ivanov, un tânăr rus măcinat de lipsa banilor dar mai ales de lipsa sentimentelor faţă de soţia sa Anna Petrovna care este pe moarte. În aceeaşi casă mai locuieşte unchiul lui Ivanov, un conte falit, Misha Borkin, rudă îndepărtată a lui Ivanov şi doctorul Annei. Când află că soţia lui nu mai are mult de trăit, lui Ivanov îi este şi mai greu să stea lângă ea şi caută alinare în braţele Sashenkăi, fiica prietenului său Pavel Lebedev. Tânără şi "emancipată", fata visează la o iubire activă, demnă de romane şi crede că ea este singura care îl poate iubi şi salva pe Ivanov.
Distribuţia piesei a fost următoarea:

Ivanov - Alexandru Voicu

Anna - Catinca Maria Nistor

Sasa - Cristina Juncu

Lvov - Flavius Călin

Lebedev - Mihai Mitrea

Zinaida - Geo Visan

Babakina - Ana-Maria Ivan

Avdotia - Ana-Maria Pop

Sabelski - Codrin Boldea

Borkin - Bogdan Florea

Kosih - Bogdan Bran

Gavrila - Nugnes Massimiliano

     Tinerii actori au jucat incredibil de frumos, Alexandru Voicu a avut câteva momente care pur şi simplu îţi tăiau respiraţia, iar Bogdan Florea şi Codrin Boldea au înveselit scena cufundată în amărăciune şi boală. Mihai Mitrea a jucat absolut impecabil, iar fetele nu s-au lăsat deloc mai prejos, fiecare având momentul ei de glorie.