Leon/The Professional (1994) a fost un film destul de controversat când a apărut, secvenţe din acesta fiind interzise în Statele Unite. Însă francezii nu au avut niciun fel de problemă să vadă o fetiţă de 11 ani îndrăgostindu-se de un bărbat în toată firea, care mai era şi asasin plătit. Natalie Portman, în primul ei rol, o interpretează pe Mathilda, un fel de Lolita dar cu mult mai multă încredere în ea, mult mai matură şi mai feminină şi însetată după sângele celui care i-a ucis familia. Jean Reno este Leon, un asasin cu abilităţi de socializare nu foarte dezvoltate, un singuratic al cărui cel mai bun prieten este planta lui. Leon o ia sub aripa lui pe Mathilda şi la insistenţele acesteia se lasă convins să o înveţe cum să ucidă profesionist. Cu un scenariu scris în numai câteva săptămâni, la care a adăugat muzica compusă de Eric Serra, actori de nota zece, dintre care Gary Oldman mi-a rămas pe retina, jucând excepţional, Luc Besson a realizat un film ce va rămâne pe veci un model de depăşire a prejudecăţilor.
Mathilda: Is life always this hard, or is it just when you're a kid?
Léon: Always like this.
Lucy (2014) poate nu a fost un film chiar atât de bun dar a atras atenţia suficient. Ideea filmului a fost una poate chiar genială, dar nu a fost pusă în valoare aşa cum merita. Scarlet Johansson nu e cu nimic diferită de alte filme acţiune în care a mai jucat şi poate asta m-a deranjat puţin. Nici Morgan Freeman nu iese din tipare deşi este unul dintre cei mai buni actori încă în viaţă. Lucy este prinsă în mijlocul unei afaceri cu droguri şi obligată să transporte un nou drog sintetic în stomac. Încărcătura i se împărşite însă în corp ceea ce o transformă într-o fiinţă în continuă evoluţie, cu simţuri supradezvoltate. În ciuda inteligenţei ce depăşteşte chiar şi limitele imaginaţiei, Lucy caută să se răzbune pe cei care au transformat-o în această fiinţă supraevoluată. Şi asta este ceea ce lipseşte filmului: o povestea, un scenariu bun, nu doar nişte explozii şi împuşcături. Nu putem contesta talentul lui Besson de a crea scene de acţiune perfecte, filmate din cele mai interesante unghiuri, dar obişnuia să creeze personaje care să rămână în mintea privitorului pentru totdeauna. Ei bine, Lucy 2 a fost anunţat aşa că sperăm că de data aceasta va face o treabă mai bună.
The Fifth Element (1997), cred că prima dată când l-am văzut a fost înainte de anul 2000, imaginea Millei Jovovich cu părul ei portocaliu sărind de pe cladire în costumul ei format din trei fâşii de pânză mi-a rămas întipărită în minte. Da, povestea! Anul 2263, un viitor inspirat din benzile desenate franţuzeşti, viitor în care Korben Dallas este un militar retras ce lucrează ca taximetrist, taxi zburător, desigur. Sfârşitul lumii este aproape iar Răul ameninţă să distrugă tot ce este viu. Dar există o salvare: cele cinci elemente care formează arma perfectă pentru a distruge răul. Bruce Willis joacă rolul taximetristului retras din cariera militară care se află totuşi în misiunea de a salva lumea şi care se îndrăgosteşte de al Cincilea Element, care nu este altceva decât o superbă femeie şi anume Milla Jovovich în rolul lui LeeLoo.
Povestea poate părea uşor infantilă dar nu este de mirare având în vedere că prima versiune a fost scrisă de Besson la vârsta de 17 ani. Ce a reuşit să facă însă la 38 de ani este absolut uluitor. Filmul a avut parte de cele mai spectaculoase efecte speciale posibile şi de cele mai incredibile costume şi transformări, realizabile în anul 1997. Vorba umblă că Besson este foarte încântat că a reuşit să facă din Valerian ceea ce şi-a dorit să facă din The Fifth Element. Dar am putea spune că omul este modest, deoarece The Fifth Element a fost un hit în momentul apariţiei, cast extraordinar, coloană sonoră electrizantă, amuzant, palpitant, romantic, filmul ăsta le avea pe toate chiar şi pentru cei care nu sunt fani ai genului SF.
Luc Besson a adus la viaţă o mulţime de personaje foarte cunoscute. Bryan Mills din Taken, Frank Martin din Transporter, însă preferata mea va fi întotdeauna Nikita. Cred ca acest film a fost cel care i-a definit stilul cu adevarat şi l-a adus în rândul celor "mari" pe Besson. Nikita a devenit un simbol al femeilor spion, un fel de James Bond în fustă, un personaj ce poate fi exploatat de nenumărate ori fără ca publicul să se plictisească.
Vă doresc un weekend plăcut şi vizionare plăcute în cazul în care vă gândiţi să revedeţi vreunul din filmele lui Luc Besson!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu