"Şoareci şi oameni" de John Steinbeck

     De mai bine de o săptămână mă tot gândesc cum să încep această recenzie, ce introducere aş putea să fac acestei cărţi care mi-a rămas întipărită în minte şi îmi este foarte greu să îmi găsesc cuvintele. Am primit Şoareci şi oameni cadou de la o prietenă care ştie că am o înclinaţie spre cuvintele înţelepte ale lui John Steinbeck şi am citit cartea pe tren între Braşov şi Bucureşti. Nici copiii care plângeau, nici oamenii care strigau şi nici filmul de pe telefonul vecinului care rula cu volum la maxim, nu mi-au distras atenţia.

     Nuvela începe cu descrierea Văii Salinas, un fel de semnătură a autorului, şi cu cele două personaje principale, George şi Lennie, făcând un popas pe marginea râului. Cei doi sunt muncitori "cu ziua" în căutarea unui nou loc de muncă. Lennie este un tip uriaş, cu o putere ce îi depăşeşte capacitatea de înţelegere, iar George este mărunţel dar isteţ, gata oricând să îi sară în ajutor tovăraşului său de drum. Visul lor cel mai mare este să strângă suficienţi bani pentru a-şi cumpăra propria lor fermă, unde să muncească şi să trăiască liniştiţi fără a da socoteală cuiva. Iar acest vis pare să fie mai aproape decât şi-au imaginat atunci când încep să lucreze la o nouă fermă. Deşi încurcăturile par să îi învăluie şi să fie inevitabile, cumva reuşesc să se convingă că vor reuşi în sfârşit să fie liberi şi fericiţi.
     Cred că nu există în literatură o legătură de prietenie mai puternică decât a celor doi. George dă dovadă de un devotament de care niciun om nu ar putea vreodată da. El îl cunoaşte cel mai bine pe Lennie, ştie că nu este un om foarte deştept, însă îl acceptă aşa cum este şi îşi însuşeşte responsabilitatea de a avea grijă de el oricât de greu ar fi.
 
     Şoareci şi oameni se citeşte în două ore, însă îţi rămâne în minte pentru mult mai mult timp. Este despre visuri spulberate, despre oameni care trăiesc din speranţe, despre fragilitatea lucrurilor care ne înconjoară şi cât de uşor este să distrugi totul poate chiar şi numai din cuvinte. Legăturile dintre oameni sunt atât de stranii, iar minţile lor de la cele mai complexe la cele mai simple şi frumoase. Nu am să pun niciun citat semnificativ al acestei cărţi. O să vă las pe voi să o citiţi şi să întelegeţi.

     Lectură plăcută!