Subiectul filmului îmi era vag cunoscut, un viitor nu foarte îndepărtat, uşor inspirat de O mie nouă sute optzeci şi patru al lui Orwell, cu tente apocaliptice, în care Naomi Rapace joacă rolul a şapte surori care se ascund de securitate. Şi unde puteai filma un film de acest gen dacă nu într-un oraş cu aer comunist? Da, în Bucureşti. Prima imagine care m-a lovit a fost cea a Bisericii Italiene de pe Nicolae Bălcescu, ca apoi întreg decorul să fie total familiar. În acest viitor întunecat şi sumbru fiecărei familii i se permite să aibă un singur copil. În cazul în care există fraţi, aceştia sunt criogenizaţi, urmând să fie dezgheţaţi într-un viitor mai blând şi cu resurse suficiente. Dar ce faci atunci când ai septupleţi? Îi ascunzi, desigur, şi creezi un sistem prin care guvernul să nu afle de existenţa lor. Dar asta nu poate să dureze la nesfârşit şi atunci începe vânătoarea.
Filmul are destul de multe minusuri. Subiectul: suprapopularea şi un viitor mai bun care nu o să mai vină, nu este o temă care nu a mai fost abordată. Încercarea eşuată de a crea şapte personaje cu personalităţi distincte jucate de o singură actriţă; se puteau opri la trei. Ideea antagonistului reprezentat de o femeie puternică aflată la conducere a devenit un fel de modă printre filmele cu temă futuristă. Cu toate acestea subiectul este unul interesant, unul care deja începe să devină o preocupare pentru liderii acestei lumi.
Vizionare plăcută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu