Only the Brave -Adevăraţii supereroi

     Anul 2017 a fost un an al filmelor cu supereroi: Logan, Spider-Man: Homecoming, Wonder Woman, Justice League, Thor: Ragnarok, Guardians of the Galaxy vol 2, şi nici nu am pus la socoteală animaţiile şi filmele lego. Promovarea acestor filme a fost un fel de competiţie care a pus în umbră orice alt film care nu a fost realizat de un regizor renumit, sau care nu a investit prea mult în promovare. Aşa că Only the Brave, un film despre eroi adevăraţi, a fost uşor de trecut cu vederea.

     Deşi l-am aşteptat cu mare interes, am uitat complet de el când Marvel a început bombardamentul cu reclame şi imagini de promovare pentru Thor: Ragnarok. Only the Brave este povestea adevărată a echipei de pompieri Granit Mountain Hotshots. 19 din cei 20 de membri ai echipei au murit în timpul incendiului din Yarnell din 2013, unul dintre cele mai mari incendii forestiere din Statele Unite. Da, v-am spus finalul filmului, dar din păcate acesta nu era un secret. Filmul nu este însă despre tragedie sau despre cauzele acesteia, ci este un omagiu adus vieţii celor căzuţi, o celebrare a curajului lor şi a dedicării pentru această muncă.
     Distribuţia, formată din nume destul de cunoscute, şi-a luat foarte în serios aceste roluri, o parte dintre actori petrecând luni întregi în oraşul natal al celor 19, alături de familiile şi prietenii lor sau cu noua echipă de pompieri pentru a învăţa despre ce înseamnă această meserie şi cum se pregătesc zi de zi. Josh Brolin joacă rolul lui Eric Mash, şeful echipei şi cel care a pus bazele secţiei şi face o treabă care te lasă fără cuvinte. Jennifer Connelly a interpretat rolul soţiei lui Eric, Amanda Mash, şi a avut ocazia de a afla chiar de la acesta care este viaţa unei soţii de pompier. Jeff Bridges îşi pune din nou pălăria de cowboy, şi ne încântă cu talentul lui în rolul lui Duane Steinbrink, unul dintre prietenii cei mai apropiaţi ai lui Mash. Rolul cel mai important i-a revenit însă lui Miles Teller, unul dintre actorii din noua generaţie care nu încetează să uimească, jucând rolul lui Brendan "Donut" McDonough, singurul supravieţuitor al echipei.
     E greu de povestit despre film, pentru că, exceptând ultimele 20 de minute, este despre viaţa lor, despre legătura dintre ei, construirea încrederii şi a marii familii din care făceau parte. Mi se pare fascinant cum unii oameni asta îşi doresc să facă, cum îşi aleg un job care le pune viaţa în pericol în continuu, un job la care ştiu că pleacă dar nu ştiu când sau dacă se mai întorc.

     Vă invit să vedeţi Only the Brave. Este un film emoţionant, un film adevărat, cu eroi adevăraţi, cu supra-oameni care pun siguranţa comunităţii mai presus de orice, chiar şi decât propriile vieţi.

Ispăşire- Ian McEwan

     Mi-a fost greu să parcurg acestă carte. A fost a doua tentativă şi am reuşit să o duc până la capăt cu greu. Nu pentru că este o carte extrem de grea sau pentru că nu mi-a plăcut, ci pentru că văzusem filmul încă din 2007, când a apărut, şi ştiam ce încărcătură emoţională are povestea.

     În vara caniculară a lui 1935 Briony Tallis, o fată de 13 ani dintr-o familie bună, îşi pregătea prima piesă de teatru cu distribuţia formată din verii ei veniţi să stea la rude pe perioada divorţului părinţilor. Piesa era scrisă pentru fratele ei care venea acasă în vacanţa de vară. Cecilia, sora mai mare a lui Briony, îşi petrecea zilele călduroase între grădină şi casă, simţindu-se captivă şi căutând un plan pentru a pleca cât mai repede. Însă exista ceva care o împiedica să facă pasul cel mare. Sau mai bine zis, cineva. Robbie Turner, fiul menajerei familiei Tallis, coleg de facultate al Ceciliei, încearca să se poarte cât mai normal în preajma ei, însă căldura şi sentimentele suprimate creau o tensiune şi mai mare între cei doi. Ziua aceea, ziua cu piesa de teatru anulată, va fi una care va schimba vieţile celor strânşi pe proprietatea Tallis în acea seară de vară, iar Briony va purta vina a tot ce a urmat după asta. Cu o imaginaţie prea bogată şi o minte necoaptă, ea interpretează greşit comportamentul celor doi îndrăgostiţi şi într-un moment de iubire oarbă pentru sora ei, îl condamnă pe Robbie la o viaţă în închisoare pentru o faptă pe care nu a comis-o.
     Abia în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial ea realizează că a comis o mare greşeală, şi măcinată de vină, ea încearcă să calce pe urmele surorii înstrăinate şi să îşi repare greşeala. Dar Cecilia refuză cu desăvârşire să îi vorbească, iar Robbie este trimis în Franţa la război, aşa că şansele unei reconcilieri scad dramatic, mai ales când trupele britanice sunt retrase pentru a fi evacuate de urgenţă de pe continent.

     Scrisă în anul 2001, cartea se bazează pe alte opere şi descrieri din alte cărţi ale evenimentelor petrecute în mai-iunie 1940. Ian McEwan a recunoscut că pentru partea în care este descrisă stagiatura de asistentă a lui Briony şi aducerea soldaţilor în spital, s-a inspirat din autobiografia Lucillei Andrews. Dar partea care mi s-a părut cea mai impresionantă şi poate chiar autentică, venind din partea unei persoane care s-a născut cu mult după 1940, este descrierea drumului lui Robbie împreună cu cei doi caporali prin satele Franţei, retragerea trupelor către plaja Dunkerque. Micile detalii ale urmărilor bombardamentelor pe care Robbie le întâlneşte pe drum, ororile văzute dar pe care nu le prezintă cititorului, acele frământări care nu îl lasă să doarmă, creează în jurul personajului o aură dramatică şi o imagine veritabilă a soldatului distrus într-un mod iremediabil. Singurul lucru care îl ţine pe Robbie pe picioare şi îl îndeamnă către plaja Dunkerque este vocea Ceciliei care îi spune:

  "Te aştept. Întoarce-te!"

   

Film de weekend - Lady Bird

     Lady Bird nu a fost prima opţiune de film de văzut weekend-ul acesta, sau în oricare weekend prea curând. Auzisem din stânga şi din dreapta că ar fi un film bun dar trilerul nu mă convinsese nici după a treia vizionare. Iar apoi au apărut nominalizările la Oscar. Cinci nominalizări pentru Lady Bird. Aşa că m-am gândit că trebuie să fie ceva de el.

     Soairse Ronan interpretează rolul lui Christine "Lady Bird", o tânără de 17 ani din Sacramento, care îşi doreşte de la viaţă mai mult decât ceea ce oraşul natal are să îi ofere. Făcând parte dintr-o famile modestă, dar şi cu note nu foarte strălucite, posibilităţile îi sunt limitate. Discuţiile în contradictoriu cu mama sunt la ordinea zilei, problemele existenţiale adolescentine nu lipsesc din peisaj, iubiţii, discuţiile cu prietena cea mai bună, uşoara răzvrătire împotriva sistemului şcolii catolice la care studiază, toate aceste elemente se îmbină într-o poveste armonioasă. Tema principală este însă relaţia lui Lady Bird cu mama ei. Laurie Metcalf este mama fiecăruia dintre noi, este acel părinte căruia îi este greu să se despartă de copilul lui, să îl vadă plecând pe picioarele lui.
     Cred că au fost două sau trei scene care mi-au plăcut într-adevăr foarte tare, însă nu pot spune că filmul este unul de care să îţi aminteşti pentru multă vreme. Este bine scris, bine jucat, cu uşoare influenţe indie, însă nu impresionant. Cu toate acestea merită văzut pentru rolurile impecabile jucate de Laurie Metcalf şi Soairse Ronan dar şi pentru munca depusă de Greta Gerwig, regizorul acestui film.

     Vizionare plăcută!