Ispăşire- Ian McEwan

     Mi-a fost greu să parcurg acestă carte. A fost a doua tentativă şi am reuşit să o duc până la capăt cu greu. Nu pentru că este o carte extrem de grea sau pentru că nu mi-a plăcut, ci pentru că văzusem filmul încă din 2007, când a apărut, şi ştiam ce încărcătură emoţională are povestea.

     În vara caniculară a lui 1935 Briony Tallis, o fată de 13 ani dintr-o familie bună, îşi pregătea prima piesă de teatru cu distribuţia formată din verii ei veniţi să stea la rude pe perioada divorţului părinţilor. Piesa era scrisă pentru fratele ei care venea acasă în vacanţa de vară. Cecilia, sora mai mare a lui Briony, îşi petrecea zilele călduroase între grădină şi casă, simţindu-se captivă şi căutând un plan pentru a pleca cât mai repede. Însă exista ceva care o împiedica să facă pasul cel mare. Sau mai bine zis, cineva. Robbie Turner, fiul menajerei familiei Tallis, coleg de facultate al Ceciliei, încearca să se poarte cât mai normal în preajma ei, însă căldura şi sentimentele suprimate creau o tensiune şi mai mare între cei doi. Ziua aceea, ziua cu piesa de teatru anulată, va fi una care va schimba vieţile celor strânşi pe proprietatea Tallis în acea seară de vară, iar Briony va purta vina a tot ce a urmat după asta. Cu o imaginaţie prea bogată şi o minte necoaptă, ea interpretează greşit comportamentul celor doi îndrăgostiţi şi într-un moment de iubire oarbă pentru sora ei, îl condamnă pe Robbie la o viaţă în închisoare pentru o faptă pe care nu a comis-o.
     Abia în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial ea realizează că a comis o mare greşeală, şi măcinată de vină, ea încearcă să calce pe urmele surorii înstrăinate şi să îşi repare greşeala. Dar Cecilia refuză cu desăvârşire să îi vorbească, iar Robbie este trimis în Franţa la război, aşa că şansele unei reconcilieri scad dramatic, mai ales când trupele britanice sunt retrase pentru a fi evacuate de urgenţă de pe continent.

     Scrisă în anul 2001, cartea se bazează pe alte opere şi descrieri din alte cărţi ale evenimentelor petrecute în mai-iunie 1940. Ian McEwan a recunoscut că pentru partea în care este descrisă stagiatura de asistentă a lui Briony şi aducerea soldaţilor în spital, s-a inspirat din autobiografia Lucillei Andrews. Dar partea care mi s-a părut cea mai impresionantă şi poate chiar autentică, venind din partea unei persoane care s-a născut cu mult după 1940, este descrierea drumului lui Robbie împreună cu cei doi caporali prin satele Franţei, retragerea trupelor către plaja Dunkerque. Micile detalii ale urmărilor bombardamentelor pe care Robbie le întâlneşte pe drum, ororile văzute dar pe care nu le prezintă cititorului, acele frământări care nu îl lasă să doarmă, creează în jurul personajului o aură dramatică şi o imagine veritabilă a soldatului distrus într-un mod iremediabil. Singurul lucru care îl ţine pe Robbie pe picioare şi îl îndeamnă către plaja Dunkerque este vocea Ceciliei care îi spune:

  "Te aştept. Întoarce-te!"