Triologia Millennium a fost cea care mi-a deschis insa apetitul pentru romanele politiste nordice. Cei care citesc genul stiu ca niciun alt autor nu se ridica la nivelul lui Stieg Larsson si ca indiferent de cum va evolua aceasta serie, primele trei volume nu vor putea fi depasite. Cartile au fost un bestseller international si au starnit o isterie inca din momentul aparitiei. Pe langa povestea captivanta si misterioasa, un factor care a dus la popularitatea crescanda a fost si moartea autorului imediat dupa predarea volumelor editorului sau. Desigur, tot felul de teorii care indica ca ar fi fost omorat circula pe internet desi este stiut ca a facut stop cardiac dupa ce a urcat cateva etaje..aha, sigur!
Barbati care urasc femeile este primul volum al seriei. Totul incepe cu intrarea intr-un concediu fortat al jurnalistului Mikael Blomkvist dupa ce publica un articol care duce la defaimarea revistei unde lucra. Angajat de batranul Vanger sa investigheze disparitia de acum aproape 40 de ani a nepoatei sale, Mikael pleaca in provincie si incearca sa uite evenimentele neplacute de la redactie. Daca la inceput credea ca aceasta investigatie este doar o obsesie a unui batran nebun, rasfoirea documentelor il face sa constientizeze ca totul este mult mai complicat decat pare si cere un asistent. Aici intra in scena Lisbeth Salander, personajul cheie, cel mai indragit hacker al literaturii. Cu o inteligenta mult peste medie, luptand cu proprii demoni si cu un trecut ce nu se lasa descoperit nici dupa trei volume, Lisbeth face echipa cu Mikael, descoperind impreuna o poveste mult mai sumbra si macabra decat se asteptau.
" Toată lumea are secrete. Trebuie doar să afli care sunt."
Fata care s-a jucat cu focul. Dupa rezolvarea misterului din familia Vanger, drumurile lui Lisbeth si Mikael se despart, dar nu pentru mult timp. Mikael incepe sa lucreze la un alt caz mare, descoperind existenta unei filiale de prostitutie care leaga Tarile Nordice de Rusia. Doua crime oribile o indica pe Lisbeth ca fiind vinovata, iar vanatoarea incepe. Un barbat care nu simte durere, o fetita care arunca cocktail-uri molotov, servicii secrete, spioni si un jurnalist care vrea sa dea de cap povestii si sa isi exonoreze prietena, sunt ingredientele perfecte pentru 700 de pagini de suspans.
"Nu exista nevinovati. Exista doar diferite grade de responsabilitate."
Castelul din nori s-a sfaramat aduce in sfarsit putina lumina asupra trecutului lui Lisbeth, aflam mai multe despre copilaria ei si cum a ajuns sa fie femeia din acel moment. Aflata in arest in incinta spitalului unde ii sunt tratate ranile de la finalul volumului II, Lisbeth afla ca sunt mult mai multi oameni care doresc sa o ajute si sa asculte versiunea ei. Sigur de nevinovatia ei si constient ca nu este altceva decat o victima a sistemului, Mikael face tot ce este omenesc posibil ca povestea ei sa fie spusa lumii si este hotarat sa nu renunte la Lisbeth oricare ar fi pretul.
"Daca vrei sa castigi, va trebui sa lupti."
Am adorat cartea asta dinainte sa pun mana pe ea. Stilul ar putea parea greoi, Stieg Larsson fiind el insusi un jurnalist, iar intreg continutul celor trei volume are o tenta de investigatie jurnalistica. Dar asta da o nota realista situatiilor, personajele atragandu-te alaturi de ele in descoperirea misterului. Lisbeth Salander este un personaj extraordinar de complex si de placut de urmarit. Nu ai cum sa nu te indragostesti de ea si de umorul ei negru, de inteligenta ei si de tricourile cu replici taioase. Mikael e acolo sa o completeze , este partenerul acela mai realist, cu experienta si cu mai multe cunostinte in lumea publica, care isi poate arata fata pentru a culege laudele. Cele trei volume insumeaza aproximativ 2000 de pagini de actiune, suspans, politica, jurnalism, componente ale unei povesti cu totul captivanta.
Si daca cele trei volume nu vi se par suficiente, atunci nu va faceti griji. David Lagercrantz a publicat deja volumul IV al seriei Millennium, Prizoniera in panza de paianjan, urmand sa apara volumul V in toamna acestui an. Dar despre stilul si povestea scrisa de Lagercrantz voi vorbi intr-o alta postare.
Calatore placuta prin lumea lui Lisbeth Salander!
