Epoca de Fier

    

     Nu imi amintesc exact cand sau de unde am luat cartea Epoca de Fier a lui J.M. Coetzee dar stiu ca statea de ceva vreme necitita in raft. Cele cateva cuvinte de pe spatele cartii nu ma atrageau, o descriere vaga a unei carti despre o batrana bolnava. Nu era tocmai o lectura placuta de weekend. Am vrut sa renunt dupa primele 10 pagini dar ma bucur ca nu am facut-o.

    J.M. Coetzee, castigator al Premiului Nobel pentru Literatura si a doua premii Booker pune pe hartie povestea doamnei Curren care locuieste in Cape Town, singura, intr-o casa nu foarte mare, din momentul in care aceasta afla ca este bolnava de cancer in faza terminala. Pentru ca nu vrea sa isi impovareze fiica, care locuieste in America impreuna cu familia, cu ultimele ei zile decide, sa ii scrie o scrisoare, aceasta carte, in care sa ii povesteasca ultimele luni si motivele pentru care nu i-a spus despre boala. In fata casei ei isi face culcus un om al strazii, betiv si murdar pe nume Vercueil, pe care doamna Curren il plateste sa o ajute la diverse treburi. Acesta devine singurul ei prieten si astfel cel caruia ii incredinteaza trimiterea scrisorii catre fiica ei.

      “You told me," I said, "that I should turn this house into a boardinghouse for students.           Well,there are better things I could do with it. I could turn it into a haven for beggars" 

    In ciuda bolii si a dificultatii de deplasare, doamna Curren este un spirit liber. Cartea este construita pe fondul luptelor dintre albi si negri din Africa de Sud, lupte vazute prin ochii unei batrane muribunde care cere pacea fara a fi luata in seama. Obosita si simtind cum cancerul ii macina incet dar sigur trupul, vrea sa faca o diferenta, vrea sa creada ca lumea nu este atat de rea.

   Epoca de Fier iti lasa un gust amar, de aceea ar trebui citita cu o cafea indulcita. Este o carte greu de strabatut, greu de inteles, cu un adevar greu de acceptat dar este o carte frumoasa. La final iti vei dori sa nu ajungi precum doamna Curren, sa nu ajungi la sfarsitul vietii si abia atunci sa incerci sa schimbi ceva la lumea din jurul tau, sa nu pleci intrebandu-te daca macar in sufletul unui cersetor betiv ti-ai pus amprenta suficient cat sa isi implineasca o ultima dorinta. La finalul cartii vei intelege ca singuratatea nu este cel mai bun mod de a-ti trai ultimele zile, ca teama este mai usor de suportat atunci cand ai pe cineva care sa te tina de mana. Iar la final de tot, dupa ultimul paragraf, vei pune cartea jos si vei privi in gol, putin speriat, putin optimist.

Lectura placuta!

Manchester by the sea

       Filmul asta isi merita toate laudele! Iar Casey Affleck este intr-adevar uluitor.

      Manchester by the sea este filmul pe care l-am asteptat cu nerabdare tot anul trecut pentru faptul ca il avea pe Affleck cel mic in rol principal. Desigur, trailerul nu te pregateste nici macar pe jumatate pentru ceea ce filmul are de oferit. Lee Chandler (Casey Affleck) lucreaza ca ingrijitor in Quincy cand primeste un telefon care il anunta ca starea fratelui sau este grava si trebuie sa ajunga in Manchester-by-the-Sea. Joe, fratele, moare inainte ca Lee sa apuce sa isi ia ramas bun. Din testament afla ca tutela nepotului sau, Patrick (Lucas Hedges), un tanar de 16 ani, ii revine, iar acest lucru pare sa il nelinisteasca.

    Ceea ce face filmul atat de interesant si de de dureros de privit in acelasi timp este drama interioara pe care Lee o traieste, demonii din trecut cu care se lupta si care l-au facut omul din prezent, omul care nu vrea sa se intoarca acasa si nici sa aiba in grija un copil. Secvente din trecut ne arata un altfel de Lee, iar raspunsul la intrebarea "De ce?" vine spre finalul filmului. Cand intelegi de unde toata linistea aia, toata furia care rabufneste putin cate putin si motivul reprimarii oricarui sentiment, personajul devine complet si nu il poti judeca mai mult decat se judeca el deja.

 Lee Chandler: I can't beat it. I can't beat it. I'm sorry.

 
     Casey Affleck face o treaba extraordinara si isi merita toate premiile si nominalizarile. Acest rol i-a adus o a doua nominalizare la Oscar, dupa cea din 2007 pentru rolul din The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford, film despre care voi vorbi intr-o postare viitoare. Cu alte 5 nominalizari la Oscar si 6 nominalizari BAFTA, filmul este o drama de la un capat la altul, cu putine momente comice, dar stie sa pastreze atentia si intresul. Povestea iti da de gandit, Lee te pune sa te pui in locul lui, ca la final sa realizezi ca asta ar putea fi povestea oricui.

     Este un film de vazut fara companie, fara cipsuri sau floricele pentru ca vei vrea sa surprinzi fiecare cuvant, fiecare expresie faciala care sa se ajute sa intelegi mai bine ce este in mintea omului acela atat de tacut.
     Vizualizare placuta!
     

O carte care te lasa fara cuvinte

     

      Am gasit cartea aceasta din intamplare, in una dintre salile de conferita de la munca. E un teanc intreg ramas din perioada in care colegii faceau schimb de carti. Titlul mi-a atras atentia imediat: "Opera sfasietoare a unui geniu naucitor"! Suna atat de intrigant. Recunosc, numele autorului nu imi spunea absolut nimic in acel moment. Dar dupa doar cateva pagini a trebuit sa ma opresc si sa caut pe Google ceva despre el.
      Vazusem filmul Holograma pentru rege cu doar cateva sapatamani inainte, stiam ca este facut dupa o carte. Cu o zi inainte vazusem trailer-ul de la Circle, film ce urmeaza sa apara in decursul acestui an. Cu putin noroc poate o sa avem si noi o varianta tradusa a cartii. Cu alte cuvinte, am facut o pasiune pentru Dave Eggers dupa doar cateva pagini. Stilul este unul brutal de sincer si de deschis. Cartea, prima lui carte, este o autobiografie putin inflorita si cu mici schimbari de nume dupa cum el insusi recunoaste, despre anii ce au urmat imediat dupa moartea ambilor parinti. Tanar, 21 de ani, cu un frate mai mic ramas in custodie, vinde tot si se muta California, schimband periodic chiria si scoala fratelui.
   

“We are unusual and tragic and alive.”

     Nu o sa va povestesc subiectul cartii pentru ca vreau sa il aflati singuri. Ce m-a lasat insa fara cuvinte a fost modul in care omul acesta isi priveste fratele, cum baiatul acela care la inceput nu spune mare lucru devine centrul universului lui. Isi ia rolul de frate mai mare, mama si tata , prieten, confident, orice alt fel de relatie ar avea nevoie cel mic, fara a i se cere si fara a se simti obligat sa o faca. O face din iubire si cu toata inima si daruirea. Legatura dintre ei este unica, si tainica si in ciuda tragicului situatiei in care se afla, sunt atat de plini de viata.

    Este uimitor cand o carte te surprinde placut, iar Opera sfasietoare a unui geniu naucitor m-a impresionat atat de tare incat pe Wish List-ul meu se afla orice carte scrisa de Dave Eggers. V-o recomand cu mare drag pentru weekend-urile acelea cand vreti sa citit ceva.. altfel.