5 filme despre scriitori

    Cand iubesti cartile, cum ai putea sa nu iubesti si filmele inspirate din carti sau despre autori? Am facut o scurta lista cu filme dragute si interesante de vazut in weekend-ul ce se apropie, potrivita pentru cititori:

    The Last Station (2009), ii are in rol principal pe Christopher Plummer si Helen Mirren care interpreteaza rolurile lui Lev Tolstoi, respectiv Sofia Tolstaia, in ultimul an de viata al marelui scriitor. In 1910, dupa ce renunta la facultate, Valentin Bulgakov (James McAvoy) se angajeaza ca secretar al lui Tolstoi si incepe sa locuiasca la Iasnaia Poliana. El observa relatia tensionata a celebrului cuplu dar si situatia din ce in ce mai precara a sanatatii autorului. Cu putin timp inainte de moarte Lev Tolstoi pleaca intr-o ultima calatorie cu trenul, destinatia fiind necunoscuta atat fiicei cat si medicului sau care il insotea, murind dupa aproximativ o luna. O distributie extraordinara, talentata, un Christopher Plummer absolut incantator si placut de privit, un scenariu foarte bun, apropiat de realitate, o coloana sonora emotionanta, toate elemente ale unui film ce merita vazut.

    Becoming Jane (2007) este un film despre viata indragitei Jane Austen, autoarea celor mai frumoase povesti de dragoste ale literaturii britanice. Anne Hathaway isi pune boneta si ia penita de scris pentru a interpreta rolul romancierei la inceputul carierei sale. Indragostita de Tom Lefroy (James McAvoy, iar), Jane invata ce este iubirea dar si dezamagirea, aceasta poveste de dragoste din viata ei fiind inspiratie pentru Mandrie si Prejudecata, dar si pentru toate celelalte carti cu final fericit, unul de care ea nu a avut parte. Filmul are acelasi aer amuzant, romantic dar si usor tragic pe care il au scrierile autoarei, iar pentru admiratorii lui Jane Austen este perfect de vazut intr-o dupa-amiaza de weekend.

Jane Austen: If I marry, I want it to be out of affection. Like my mother. 

   Genius (2016). Am asteptat filmul acesta cu nerabdare. Destul de subapreciat, dar mie personal mi-a placut. Max Perkins, interpretat de Colin Firth, a fost unul dintre cei mai cunoscuti editori literari, iar filmul urmareste viata lui pe parcursul colaborarii si relatiei de prietenie cu Thomas Wolfe, adus la viata de nimeni altul decat excentricul Jude Law. Dupa citirea primului manuscris al lui Wolfe, Perkins vede in el un geniu, unul care ar putea sa ii depaseasca chiar si pe Fitzgerald si Hemingway, autori ai caror carti au trecut prin mana lui inainte de a vedea lumina tiparului, si il ia sub aripa sa. Dupa primul volum care ii aduce faima lui Wolfe, relatia lor devine si mai stransa, Perkins devenind insa mai greu de controlat, atat faima cat si cuvintele din capul lui afectandu-l vizibil. Este un film despre prietenie, despre intelegere ..si despre genii.

   Freedom Writers (2007) este un film pe care l-am vazut de 3 ori, si daca l-as vedea iar nu m-as plictisi. Nu este despre un scriitor anume, ci despre o profesoara, Erin Gruwell (Hilary Swank), care incearca sa inspire o clasa de elevi cu notele cele mai mici sa isi continue studiile chiar si dupa liceu. Metoda ei de a-i apropia pe copii si de a le arata ca pot mai mult decat cred altii a fost de a-i invata despre toleranta, ducandu-i in excursii si cumparandu-le carti, iar mai apoi cerandu-le sa scrie jurnale care au fost mai tarziu publicate sub forma unei carti. Freedom Writers este un film inspirational care te face sa intelegi ca inca mai sunt oameni acolo, in lume, care fac bine putin cate putin, realizand ceva mare.

   Kill Your Darlings (2013) este filmul meu preferat in materie de filme biografice. Spre deosebire de celelalte, nu este foarte usor de "digerat". Daniel Radcliffe joaca rolul lui Allen Ginsberg la inceputul studentiei, inante sa devina un autor cunoscut. El il intalneste pe Lucien Carr, interpretat de Dane DeHann, un baiat de bani gata, renegat de familie, un personaj problematic dar cu deschidere la "lumea buna" a literaturii americane din anii '40. Carr si Ginsberg devin foarte apropiati si incearca impreuna cu Jack Kerouac sa lanseze un nou curent literar. Ginsberg afla de relatia problematica a lui Carr cu David Kammerer, si in ciuda instabilitatii psihice si emotionale a acestuia ramane infatuat de geniul sau. John Krokidas face o treaba formidabila cu acest film. Este profund, misterios si intrigant, cu o aura intelectuala intensificata de jazz-ul din coloana sonora dar si de talentul celor doi actori din rolurile principale.

    Daca ati vazut aceste filme, nu-i problema, mai am cateva: The Hours cu Nicole Kidman si Meryl Streep, un film inspirat de viata si cartile Virginiei Woolf, Shakespeare in Love, o comedie romantica, castigatoare a 7 premii Oscar, sau Finding Neverland despre J. M. Barrie, interpretat de Johnny Depp, si ce l-a inspirat sa scrie Peter Pan. Vizionare placuta!

Film vs Carte: Hotul de carti

     Un subiect care pare inepuizabil atat pentru autorii de carti cat si pentru scenaristi este cel de-al Doilea Razboi Mondial. Oamenii continua sa citeasca si sa caute filme pe aceasta tema, povestile de viata ale evreilor, soldatilor germani, americani sau francezi, si chiar ale liderilor din acei ani inca reprezinta un interes major pentru publicul larg.

   Am fost destul de entuziasmata atunci cand filmul The Book Thief a aparut atat datorita subiectului cat si a faptului ca era prima data cand il vedeam pe Geoffrey Rush intr-un rol mai serios. Nu obisnuiesc sa vad filmul inainte de a citi cartea dar de data aceasta nu prea planuiam sa fac asta. Ce e drept, filmul nici nu m-a impresionat peste masura, si dupa mai bine de 3 ani inca incerc sa imi dau seama ce i-a lipsit. Un scenariu bun, actori buni -Geoffrey Rush este extraordinar in rolul lui papa, si m-a facut sa il respect enorm- o coloana sonora buna care s-a ales chiar si cu o nominalizare la Oscar, totul pus cap la cap foarte bine..dar nu suficient de bine pentru a impresiona pana la lacrimi. A fost un film al anului 2013 pe care pur si simplu l-am bifat fara a-mi ramane in minte.
    Apoi, zilele trecute, in lipsa de o alta carte suficient de incitanta..si necitita..in biblioteca, am optat pentru Hotul de carti. Statea acolo de ceva vreme dar coperta groasa si cele peste 500 de pagini nu au prezentat un interes fiind prea grele sa fie carate zilnic pana la birou si inapoi, pana in acel moment.

"Uite un mic adevar: Vei muri."

    Naratorul cartii este Moartea. Da, chiar ea. Cine altcineva putea descrie mai bine ce se intampla in lume in acea perioada decat ea? La inceput povestea nu m-a prins, stiam ce urmeaza sa se intample si totul mi se parea ca decurge mult prea greu. Liesel, o fetita de numai 10 ani este lasata de mama ei in grija unei familii adoptive si dispare fara a mai da vreun semn. Fata il indrageste imediat pe noul ei papa si se obisnuieste cu rautatile noii mama, isi face un prieten pe viata si incepe sa fure carti din cele mai neasteptate locuri, totul pe fundalul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Actiunea incepe sa devina mai interesanta abia in momentul in care familia care nu era tocmai modelul ideal nazis, adaposteste un evreu, pe Max.
   Suspansul creste putin cate putin, finalul iti este dezvaluit de naratorul necrutator inca de la jumatatea cartii, dar asta nu te face mai putin insensibil la ultimele pagini. Recunosc. Am plans la final. Este nedrept, razboiul va fi intotdeauna nedrept si probabil de aceea este un izvor nesecat de povesti. Nevinovatii vor reprezenta mereu un interes si mai mare decat cei care au luptat. Copiii, batranii, oamenii simpli care au murit fara a sti macar ce se intampla, ei sunt cei care cheama cititorul la lectura.

    Recomand aceasta carte din tot sufletul. Filmul? Da, este ok, dar nu veti putea sa acumulati in sufletele voastre toate trairile personajelor numai privindu-le. Lectura placuta!

Lion - Drumul spre casa

    Sunt sigura ca alegerea castigatorului de anul acesta la Premiile Oscar, este cu adevarat un chin. Cu filme precum Manchester by the Sea, Moonlight si Lion, nu poti decat sa te intrebi cum reusesc sa le delimiteze.

    Lion este un must see pentru iubitorii de filme. La 8 ani dupa Slumdog Millionaire, Dev Patel se intoarce si ne vrajeste cu o interpretare exceptionala, mult mai matura si mai profesionista. Mai sigur pe el si abilitatile lui, interpreteaza rolul lui Saroo Brieley adult, un tanar indian, ratacit si adoptat de o familie din Australia in copilarie. In rolul parintilor adoptivi Sue si John Brieley ii avem pe Nicole Kidman si David Wenham, iar iubita lui Saroo este interpretata de Rooney Mara. Dar vedeta acestui film nu este niciunul dintre aceste nume atat de cunoscute. Sunny Pawar, copilul de doar 7-8 ani care il interpreteaza pe Saroo in copilarie, a furat toata lumina reflectoarelor din prima clipa in care a aparut pe ecran. Fara niciun fel de experienta in actorie, un copil simplu din India, ales din cateva mii, joaca atat de sincer si natural incat la sfarsitul filmului aproape strigam: Give that kid an Oscar! Vocea lui strigandu-si fratele si mama mi-a ramas in minte zile la rand.
 
   

    Filmul nu are nicio legatura cu Bollywood, pentru cei care au prejudecati; este un caz adevarat, puternic mediatizat in urma cu cativa ani in toata India. Saroo, copilul mijlociu in varsta de 5 ani al unei mame singure, dintr-o famile extrem de saraca se pierde de fratele lui mai mare, urcand intr-un tren care il duce tocmai in capatul celalalt al tarii. Nestiindu-si numele de familie, numele mamei sau satul natal, ajunge intr-o casa de copii de unde are norocul sa fie adoptat de o familie de australieni. El duce o viata buna, lipsita de griji si plina e oportunitati dar nu isi poate uita familia pierduta, asa ca decide sa faca o incercare de a-i gasi.
    Povestea, care este cu adevarat emotionanta, provocandu-mi un nod in gat pe intreg parcursul celor doua ore, este si una de constientizare a situatiei in care numerosi copii din India si nu numai se afla, facandu-ma sa ma intreb cati reusesc cu adevarat sa gaseasca o familie buna care sa le ofere o viata. Saracia, rata de analfabetizare, situatia deplorabila a orfelinatelor, sunt alte teme pe care filmul le atinge.

    Merita vazut, o cana de ceai fierbinte fiind ideala pentru a linistii multitudinea de sentimente care pot pune stapanire pe voi. Vizionare placuta!

Manchester by the sea

       Filmul asta isi merita toate laudele! Iar Casey Affleck este intr-adevar uluitor.

      Manchester by the sea este filmul pe care l-am asteptat cu nerabdare tot anul trecut pentru faptul ca il avea pe Affleck cel mic in rol principal. Desigur, trailerul nu te pregateste nici macar pe jumatate pentru ceea ce filmul are de oferit. Lee Chandler (Casey Affleck) lucreaza ca ingrijitor in Quincy cand primeste un telefon care il anunta ca starea fratelui sau este grava si trebuie sa ajunga in Manchester-by-the-Sea. Joe, fratele, moare inainte ca Lee sa apuce sa isi ia ramas bun. Din testament afla ca tutela nepotului sau, Patrick (Lucas Hedges), un tanar de 16 ani, ii revine, iar acest lucru pare sa il nelinisteasca.

    Ceea ce face filmul atat de interesant si de de dureros de privit in acelasi timp este drama interioara pe care Lee o traieste, demonii din trecut cu care se lupta si care l-au facut omul din prezent, omul care nu vrea sa se intoarca acasa si nici sa aiba in grija un copil. Secvente din trecut ne arata un altfel de Lee, iar raspunsul la intrebarea "De ce?" vine spre finalul filmului. Cand intelegi de unde toata linistea aia, toata furia care rabufneste putin cate putin si motivul reprimarii oricarui sentiment, personajul devine complet si nu il poti judeca mai mult decat se judeca el deja.

 Lee Chandler: I can't beat it. I can't beat it. I'm sorry.

 
     Casey Affleck face o treaba extraordinara si isi merita toate premiile si nominalizarile. Acest rol i-a adus o a doua nominalizare la Oscar, dupa cea din 2007 pentru rolul din The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford, film despre care voi vorbi intr-o postare viitoare. Cu alte 5 nominalizari la Oscar si 6 nominalizari BAFTA, filmul este o drama de la un capat la altul, cu putine momente comice, dar stie sa pastreze atentia si intresul. Povestea iti da de gandit, Lee te pune sa te pui in locul lui, ca la final sa realizezi ca asta ar putea fi povestea oricui.

     Este un film de vazut fara companie, fara cipsuri sau floricele pentru ca vei vrea sa surprinzi fiecare cuvant, fiecare expresie faciala care sa se ajute sa intelegi mai bine ce este in mintea omului acela atat de tacut.
     Vizualizare placuta!