Film vs Carte: Hotul de carti

     Un subiect care pare inepuizabil atat pentru autorii de carti cat si pentru scenaristi este cel de-al Doilea Razboi Mondial. Oamenii continua sa citeasca si sa caute filme pe aceasta tema, povestile de viata ale evreilor, soldatilor germani, americani sau francezi, si chiar ale liderilor din acei ani inca reprezinta un interes major pentru publicul larg.

   Am fost destul de entuziasmata atunci cand filmul The Book Thief a aparut atat datorita subiectului cat si a faptului ca era prima data cand il vedeam pe Geoffrey Rush intr-un rol mai serios. Nu obisnuiesc sa vad filmul inainte de a citi cartea dar de data aceasta nu prea planuiam sa fac asta. Ce e drept, filmul nici nu m-a impresionat peste masura, si dupa mai bine de 3 ani inca incerc sa imi dau seama ce i-a lipsit. Un scenariu bun, actori buni -Geoffrey Rush este extraordinar in rolul lui papa, si m-a facut sa il respect enorm- o coloana sonora buna care s-a ales chiar si cu o nominalizare la Oscar, totul pus cap la cap foarte bine..dar nu suficient de bine pentru a impresiona pana la lacrimi. A fost un film al anului 2013 pe care pur si simplu l-am bifat fara a-mi ramane in minte.
    Apoi, zilele trecute, in lipsa de o alta carte suficient de incitanta..si necitita..in biblioteca, am optat pentru Hotul de carti. Statea acolo de ceva vreme dar coperta groasa si cele peste 500 de pagini nu au prezentat un interes fiind prea grele sa fie carate zilnic pana la birou si inapoi, pana in acel moment.

"Uite un mic adevar: Vei muri."

    Naratorul cartii este Moartea. Da, chiar ea. Cine altcineva putea descrie mai bine ce se intampla in lume in acea perioada decat ea? La inceput povestea nu m-a prins, stiam ce urmeaza sa se intample si totul mi se parea ca decurge mult prea greu. Liesel, o fetita de numai 10 ani este lasata de mama ei in grija unei familii adoptive si dispare fara a mai da vreun semn. Fata il indrageste imediat pe noul ei papa si se obisnuieste cu rautatile noii mama, isi face un prieten pe viata si incepe sa fure carti din cele mai neasteptate locuri, totul pe fundalul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Actiunea incepe sa devina mai interesanta abia in momentul in care familia care nu era tocmai modelul ideal nazis, adaposteste un evreu, pe Max.
   Suspansul creste putin cate putin, finalul iti este dezvaluit de naratorul necrutator inca de la jumatatea cartii, dar asta nu te face mai putin insensibil la ultimele pagini. Recunosc. Am plans la final. Este nedrept, razboiul va fi intotdeauna nedrept si probabil de aceea este un izvor nesecat de povesti. Nevinovatii vor reprezenta mereu un interes si mai mare decat cei care au luptat. Copiii, batranii, oamenii simpli care au murit fara a sti macar ce se intampla, ei sunt cei care cheama cititorul la lectura.

    Recomand aceasta carte din tot sufletul. Filmul? Da, este ok, dar nu veti putea sa acumulati in sufletele voastre toate trairile personajelor numai privindu-le. Lectura placuta!