5 filme despre scriitori

    Cand iubesti cartile, cum ai putea sa nu iubesti si filmele inspirate din carti sau despre autori? Am facut o scurta lista cu filme dragute si interesante de vazut in weekend-ul ce se apropie, potrivita pentru cititori:

    The Last Station (2009), ii are in rol principal pe Christopher Plummer si Helen Mirren care interpreteaza rolurile lui Lev Tolstoi, respectiv Sofia Tolstaia, in ultimul an de viata al marelui scriitor. In 1910, dupa ce renunta la facultate, Valentin Bulgakov (James McAvoy) se angajeaza ca secretar al lui Tolstoi si incepe sa locuiasca la Iasnaia Poliana. El observa relatia tensionata a celebrului cuplu dar si situatia din ce in ce mai precara a sanatatii autorului. Cu putin timp inainte de moarte Lev Tolstoi pleaca intr-o ultima calatorie cu trenul, destinatia fiind necunoscuta atat fiicei cat si medicului sau care il insotea, murind dupa aproximativ o luna. O distributie extraordinara, talentata, un Christopher Plummer absolut incantator si placut de privit, un scenariu foarte bun, apropiat de realitate, o coloana sonora emotionanta, toate elemente ale unui film ce merita vazut.

    Becoming Jane (2007) este un film despre viata indragitei Jane Austen, autoarea celor mai frumoase povesti de dragoste ale literaturii britanice. Anne Hathaway isi pune boneta si ia penita de scris pentru a interpreta rolul romancierei la inceputul carierei sale. Indragostita de Tom Lefroy (James McAvoy, iar), Jane invata ce este iubirea dar si dezamagirea, aceasta poveste de dragoste din viata ei fiind inspiratie pentru Mandrie si Prejudecata, dar si pentru toate celelalte carti cu final fericit, unul de care ea nu a avut parte. Filmul are acelasi aer amuzant, romantic dar si usor tragic pe care il au scrierile autoarei, iar pentru admiratorii lui Jane Austen este perfect de vazut intr-o dupa-amiaza de weekend.

Jane Austen: If I marry, I want it to be out of affection. Like my mother. 

   Genius (2016). Am asteptat filmul acesta cu nerabdare. Destul de subapreciat, dar mie personal mi-a placut. Max Perkins, interpretat de Colin Firth, a fost unul dintre cei mai cunoscuti editori literari, iar filmul urmareste viata lui pe parcursul colaborarii si relatiei de prietenie cu Thomas Wolfe, adus la viata de nimeni altul decat excentricul Jude Law. Dupa citirea primului manuscris al lui Wolfe, Perkins vede in el un geniu, unul care ar putea sa ii depaseasca chiar si pe Fitzgerald si Hemingway, autori ai caror carti au trecut prin mana lui inainte de a vedea lumina tiparului, si il ia sub aripa sa. Dupa primul volum care ii aduce faima lui Wolfe, relatia lor devine si mai stransa, Perkins devenind insa mai greu de controlat, atat faima cat si cuvintele din capul lui afectandu-l vizibil. Este un film despre prietenie, despre intelegere ..si despre genii.

   Freedom Writers (2007) este un film pe care l-am vazut de 3 ori, si daca l-as vedea iar nu m-as plictisi. Nu este despre un scriitor anume, ci despre o profesoara, Erin Gruwell (Hilary Swank), care incearca sa inspire o clasa de elevi cu notele cele mai mici sa isi continue studiile chiar si dupa liceu. Metoda ei de a-i apropia pe copii si de a le arata ca pot mai mult decat cred altii a fost de a-i invata despre toleranta, ducandu-i in excursii si cumparandu-le carti, iar mai apoi cerandu-le sa scrie jurnale care au fost mai tarziu publicate sub forma unei carti. Freedom Writers este un film inspirational care te face sa intelegi ca inca mai sunt oameni acolo, in lume, care fac bine putin cate putin, realizand ceva mare.

   Kill Your Darlings (2013) este filmul meu preferat in materie de filme biografice. Spre deosebire de celelalte, nu este foarte usor de "digerat". Daniel Radcliffe joaca rolul lui Allen Ginsberg la inceputul studentiei, inante sa devina un autor cunoscut. El il intalneste pe Lucien Carr, interpretat de Dane DeHann, un baiat de bani gata, renegat de familie, un personaj problematic dar cu deschidere la "lumea buna" a literaturii americane din anii '40. Carr si Ginsberg devin foarte apropiati si incearca impreuna cu Jack Kerouac sa lanseze un nou curent literar. Ginsberg afla de relatia problematica a lui Carr cu David Kammerer, si in ciuda instabilitatii psihice si emotionale a acestuia ramane infatuat de geniul sau. John Krokidas face o treaba formidabila cu acest film. Este profund, misterios si intrigant, cu o aura intelectuala intensificata de jazz-ul din coloana sonora dar si de talentul celor doi actori din rolurile principale.

    Daca ati vazut aceste filme, nu-i problema, mai am cateva: The Hours cu Nicole Kidman si Meryl Streep, un film inspirat de viata si cartile Virginiei Woolf, Shakespeare in Love, o comedie romantica, castigatoare a 7 premii Oscar, sau Finding Neverland despre J. M. Barrie, interpretat de Johnny Depp, si ce l-a inspirat sa scrie Peter Pan. Vizionare placuta!

Interior Zero de Lavinia Braniste

     Acum ceva vreme, o prietena draga m-a invitat la un eveniment in cadrul caruia se vorbea despre femeile autor din literatura actuala; mi s-a parut un subiect tare interesant, mai ales ca eu nu am avut contact cu scriitura feminista actuala. Atmosfera a fost relaxata, iar alaturi de invitate am reusit sa “gust” putin din ce se scrie astazi. De departe autoarea pe care eu am indragit-o in acea seara a fost Lavinia Braniste. Mi-a placut tare mult tonul ei cald, modul in care a lecturat capitolul ales, dar si modul in care a descris cum a ajuns sa scrie Interior zero. Mi-am dorit sa citesc aceasta carte si iata ca in acest weekend i-a venit randul…

    Intrebarea de la care porneste acest roman, al treilea volum in proza al autoarei dupa cele doua proze scurte Cinci minute pe zi (2011) si Escapada (2014), este una pe care fiecare dintre noi o gandeste, daca nu o si rosteste: “oare sa nu intelegem noi viata, lavi?” (v. leac, intr-un mesaj pe Facebook , octombrie 2014). Romanul este construit pe secvente din viata de zi cu zi a personajului principal, intrebarile pe care si le pune in aceasta lume alerta in legatura cu aspiratiile sale, cu jobul, cu definirea iubirii si concluziile la care ajunge in urma actiunilor pe care le intreprinde.

     Povestea o are in prim plan pe Cristina, o tanara de 30 de ani care, desi la baza traducatoare accepta o slujba la o firma de constructii civile pentru ca doar asa reuseste sa isi asigure supravietuirea de la luna la luna: chiria, umplutul sacoselor de la Mega si, ocazional, cate un pahar din vinul casei in Control. Jobul ii ocupa o mare parte din timp deoarece pe langa secretariat se mai ocupa si de traduceri, iar timpul liber este astfel limitat. De colegi nu se simte in nici intr-un fel apropiata, singura persoana cu care relationeaza fiind tanti Oara, femeia de serviciu pe care o ajuta ori de cate ori poate, desi stie ca e posibil sa fie certata. Viata privata este una semi-existenta: are un fel de relatie la distanta cu Mihai, ceea ce o face de foarte multe ori sa isi puna intrebari legate de cum ar trebui sa se simta iubirea, despre intemeierea unei familii, despre copii: 

”Vorbim la telefon din cand in cand, ne vedem din cand in cand. E suficient de rar incat ceilalti  sa creada ca sunt singura. Si din cand in cand imi pare ca ma gandesc la el suficient de des incat sa cred ca e prietenul meu.”

    O are pe Olivia, prietena ei cu care se consulta pe diverse teme si cu care mai iese ocazional si discutiile cu mama pe Skype. Mama este elementul care se comporta ca o ancora in lumea Cristinei, este cea care ii ofera dragostea neconditionata tradusa prin pachete, bani si cadouri, este cea care o ajuta sa descopere intr-un final ce inseamna iubirea pentru ea: 

“....si asta e iubirea, e linistea asta in care iti tii respiratia, usor ingrozit, ca sa auzi daca ingerul tau pazitor mai e acolo.” 

    Interior zero este o carte despre zbuciumul de zi cu zi, despre alegeri, despre compromisuri, despre neputinte, despre mine, despre tine, despre cum incercam sa construim si cum totul se poate darama mai repede ca intr-un joc de domino, dar in acelasi timp despre cum putem sa renastem, sa ne gasim un echilibru si astfel sa ne continuam periplul prin viata. Spor la citit!  

Zilele regasirii mele de Elena Ferrante

 

    Am primit de la o prietena cartea Zilele regasirii mele de Elena Ferrante dupa ce a vazut Prietena mea geniala in wish list, spunandu-mi sa imi fac incalzirea si sa ma obisnuiesc cu stilul ei. O idee buna, mai ales ca numele acesta imi atrasese destul de tare atentia.

"Incepand cu o anumita zi, viitorul nu mai reprezita altceva decat nevoia de a trai in trecut."

    Cartea este micuta, nu foarte greu de parcurs si fara prea multa actiune. Dupa cum si titlul o spune, este mai degraba o meditatie. Olga afla la micul dejun ca sotul ei, Mario, a hotarat sa o paraseasca dupa 15 ani de casnicie. Fara niciun fel de explicatie sau avertisment iese din casa si se face nevazut zile la rand. Sigura ca nu este altceva decat o faza de moment, ea sta linistita si asteapta ca el sa se regaseasca si sa se intoarca la ea si la cei doi copii ai lor. Cand isi da seama ca defapt a fost parasita pentru o alta femeie, mult mai tanara, lumea ei se destrama putin cate putin, realizand cat de dependenta era de sotul ei.

 "Eram o santinela a durerii ce statea de veghe intr-un ocean de vorbe moarte."

   Zilele regasirii mele este una dintre primele carti publicate sub acest pseudonim. Nu este o carte de citit din placerea de a citi. Este mai degraba o carte de citit pentru analiza si intelegerea unor situatii, pentru a compara si urmari evolutia unui scriitor. Nu o recomand nici celor care citesc pentru a se relaxa deoarece vor simti nevoia de a o cauta pe Olga si a-i da doua palme sa se trezeasca la realitate.
 
 
 

Film vs Carte: Hotul de carti

     Un subiect care pare inepuizabil atat pentru autorii de carti cat si pentru scenaristi este cel de-al Doilea Razboi Mondial. Oamenii continua sa citeasca si sa caute filme pe aceasta tema, povestile de viata ale evreilor, soldatilor germani, americani sau francezi, si chiar ale liderilor din acei ani inca reprezinta un interes major pentru publicul larg.

   Am fost destul de entuziasmata atunci cand filmul The Book Thief a aparut atat datorita subiectului cat si a faptului ca era prima data cand il vedeam pe Geoffrey Rush intr-un rol mai serios. Nu obisnuiesc sa vad filmul inainte de a citi cartea dar de data aceasta nu prea planuiam sa fac asta. Ce e drept, filmul nici nu m-a impresionat peste masura, si dupa mai bine de 3 ani inca incerc sa imi dau seama ce i-a lipsit. Un scenariu bun, actori buni -Geoffrey Rush este extraordinar in rolul lui papa, si m-a facut sa il respect enorm- o coloana sonora buna care s-a ales chiar si cu o nominalizare la Oscar, totul pus cap la cap foarte bine..dar nu suficient de bine pentru a impresiona pana la lacrimi. A fost un film al anului 2013 pe care pur si simplu l-am bifat fara a-mi ramane in minte.
    Apoi, zilele trecute, in lipsa de o alta carte suficient de incitanta..si necitita..in biblioteca, am optat pentru Hotul de carti. Statea acolo de ceva vreme dar coperta groasa si cele peste 500 de pagini nu au prezentat un interes fiind prea grele sa fie carate zilnic pana la birou si inapoi, pana in acel moment.

"Uite un mic adevar: Vei muri."

    Naratorul cartii este Moartea. Da, chiar ea. Cine altcineva putea descrie mai bine ce se intampla in lume in acea perioada decat ea? La inceput povestea nu m-a prins, stiam ce urmeaza sa se intample si totul mi se parea ca decurge mult prea greu. Liesel, o fetita de numai 10 ani este lasata de mama ei in grija unei familii adoptive si dispare fara a mai da vreun semn. Fata il indrageste imediat pe noul ei papa si se obisnuieste cu rautatile noii mama, isi face un prieten pe viata si incepe sa fure carti din cele mai neasteptate locuri, totul pe fundalul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Actiunea incepe sa devina mai interesanta abia in momentul in care familia care nu era tocmai modelul ideal nazis, adaposteste un evreu, pe Max.
   Suspansul creste putin cate putin, finalul iti este dezvaluit de naratorul necrutator inca de la jumatatea cartii, dar asta nu te face mai putin insensibil la ultimele pagini. Recunosc. Am plans la final. Este nedrept, razboiul va fi intotdeauna nedrept si probabil de aceea este un izvor nesecat de povesti. Nevinovatii vor reprezenta mereu un interes si mai mare decat cei care au luptat. Copiii, batranii, oamenii simpli care au murit fara a sti macar ce se intampla, ei sunt cei care cheama cititorul la lectura.

    Recomand aceasta carte din tot sufletul. Filmul? Da, este ok, dar nu veti putea sa acumulati in sufletele voastre toate trairile personajelor numai privindu-le. Lectura placuta!

Millennium, mostenire de la Stieg Larsson

     Cand sunt intrebata care este cartea mea preferata, Barbati care urasc femeile si cele doua continuari scrise de Stieg Larsson, sunt primele titluri care imi apar in minte, desi adevarul este ca am preferate in functie de perioada, gen sau chiar tara de origine.
    Triologia Millennium a fost cea care mi-a deschis insa apetitul pentru romanele politiste nordice. Cei care citesc genul stiu ca niciun alt autor nu se ridica la nivelul lui Stieg Larsson si ca indiferent de cum va evolua aceasta serie, primele trei volume nu vor putea fi depasite. Cartile au fost un bestseller international si au starnit o isterie inca din momentul aparitiei. Pe langa povestea captivanta si misterioasa, un factor care a dus la popularitatea crescanda a fost si moartea autorului imediat dupa predarea volumelor editorului sau. Desigur, tot felul de teorii care indica ca ar fi fost omorat circula pe internet desi este stiut ca a facut stop cardiac dupa ce a urcat cateva etaje..aha, sigur!

     Barbati care urasc femeile este primul volum al seriei. Totul incepe cu intrarea intr-un concediu fortat al jurnalistului Mikael Blomkvist dupa ce publica un articol care duce la defaimarea revistei unde lucra. Angajat de batranul Vanger sa investigheze disparitia de acum aproape 40 de ani a nepoatei sale, Mikael pleaca in provincie si incearca sa uite evenimentele neplacute de la redactie. Daca la inceput credea ca aceasta investigatie este doar o obsesie a unui batran nebun, rasfoirea documentelor il face sa constientizeze ca totul este mult mai complicat decat pare si cere un asistent. Aici intra in scena Lisbeth Salander, personajul cheie, cel mai indragit hacker al literaturii. Cu o inteligenta mult peste medie, luptand cu proprii demoni si cu un trecut ce nu se lasa descoperit nici dupa trei volume, Lisbeth face echipa cu Mikael, descoperind impreuna o poveste mult mai sumbra si macabra decat se asteptau.

" Toată lumea are secrete. Trebuie doar să afli care sunt." 

    Fata care s-a jucat cu focul. Dupa rezolvarea misterului din familia Vanger, drumurile lui Lisbeth si Mikael se despart, dar nu pentru mult timp. Mikael incepe sa lucreze la un alt caz mare, descoperind existenta unei filiale de prostitutie care leaga Tarile Nordice de Rusia. Doua crime oribile o indica pe Lisbeth ca fiind vinovata, iar vanatoarea incepe. Un barbat care nu simte durere, o fetita care arunca cocktail-uri molotov, servicii secrete, spioni si un jurnalist care vrea sa dea de cap povestii si sa isi exonoreze prietena, sunt ingredientele perfecte pentru 700 de pagini de suspans.

"Nu exista nevinovati. Exista doar diferite grade de responsabilitate."

      Castelul din nori s-a sfaramat aduce in sfarsit putina lumina asupra trecutului lui Lisbeth, aflam mai multe despre copilaria ei si cum a ajuns sa fie femeia din acel moment. Aflata in arest in incinta spitalului unde ii sunt tratate ranile de la finalul volumului II, Lisbeth afla ca sunt mult mai multi oameni care doresc sa o ajute si sa asculte versiunea ei. Sigur de nevinovatia ei si constient ca nu este altceva decat o victima a sistemului, Mikael face tot ce este omenesc posibil ca povestea ei sa fie spusa lumii si este hotarat sa nu renunte la Lisbeth oricare ar fi pretul.

"Daca vrei sa castigi, va trebui sa lupti."

     Am adorat cartea asta dinainte sa pun mana pe ea. Stilul ar putea parea greoi, Stieg Larsson fiind el insusi un jurnalist, iar intreg continutul celor trei volume are o tenta de investigatie jurnalistica. Dar asta da o nota realista situatiilor, personajele atragandu-te alaturi de ele in descoperirea misterului. Lisbeth Salander este un personaj extraordinar de complex si de placut de urmarit. Nu ai cum sa nu te indragostesti de ea si de umorul ei negru, de inteligenta ei si de tricourile cu replici taioase. Mikael e acolo sa o completeze , este partenerul acela mai realist, cu experienta si cu mai multe cunostinte in lumea publica, care isi poate arata fata pentru a culege laudele. Cele trei volume insumeaza aproximativ 2000 de pagini de actiune, suspans, politica, jurnalism, componente ale unei povesti cu totul captivanta.

    Si daca cele trei volume nu vi se par suficiente, atunci nu va faceti griji. David Lagercrantz a publicat deja volumul IV al seriei Millennium, Prizoniera in panza de paianjan, urmand sa apara volumul V in toamna acestui an. Dar despre stilul si povestea scrisa de Lagercrantz voi vorbi intr-o alta postare.

Calatore placuta prin lumea lui Lisbeth Salander!

Oamenii fericiti citesc si beau cafea

     Am rugat-o pe Dalisa, care va publica pe viitor recenzii ca musafir pe aceasta pagina, sa scrie despre una dintre cartile citite de curand. Iata ce a iesit:

     Calatoriile cu trenul pot fi cu adevarat plictisitoare, mai ales cand calatoresti intr-o noapte geroasa, nu ai parte de Orient Express si ai de parcurs cam 550 de kilometri… Aveam deci un drum lung in fata iar ideea de a citi o carte mi-a suras instantaneu. Titlul m-a intrigat inca de cand am zarit-o pe diverse wish list-uri in perioada sarbatorilor de iarna; poate din acest motiv am ales sa fie prima pe lista de lectura a acelei calatorii. Cele 170 de pagini sunt scrise intr-un stil simplu, usor de parcurs, inserate ici colo cu accente de umor.

     Desi ai crede dupa titlu ca este vorba despre o poveste frumoasa care aduce in prim plan lumea cartilor si a cititorilor nu este asa. Actiunea se centreaza pe povestea Dianei, o tanara care a suferit enorm, urmare a pierderii familiei intr-un tragic accident auto. Aceasta carte este despre durere; despre cum poti sa treci mai departe peste traumele care ti se pot intampla pe neasteptate. De asemenea este despre regasirea de sine, despre cum poti sa te desprinzi de un trecut sfasietor. 

    Sentimentul de durere profunda combinat cu modul de a fi al eroinei, cu faptul ca ea a considerat intotdeauna ca trebuia ghidata de cei din jur, in special de sotul ei, mai degraba decat sa incerce singura sa se descurce, o fac sa considere ca viata nu mai merita traita. In tot acest timp Felix, cel mai bun prieten al ei si totodata asociat al proiectului cafenelei literare: Oamenii fericiti citesc si beau cafea incearca sa o mentina pe Diane pe linia de plutire prin diverse metode, ultima fiind o calatorie in insorita Ibiza. Diane este speriata de acesta calatorie, motiv pentru care se hotaraste sa indeplineasca o mai veche dorinta a raposatului ei sot: o calatorie in friguroasa Irlanda. Departe de Paris, de vinurile sofisticate si prietenul ei de suflet Felix, Diane va experimenta o noua cultura, total diferita de cea cu care era obisnuita. Experientele de care va avea parte in acea regiune o vor face sa isi reconsidere ideea despre suferinta, familie si viata in general. Finalul cartii ne creioneaza o noua Diane, o persoana care doreste sa se redescopere, care are mai multa incredere in sine si care isi doreste sa TRAIASCA: 

             “…am zambit inchizand ochii. Eram pur si simplu in stare sa profit de bucuriile mici si simple. Faceam deja asta, ma simteam deja mai bine.”

     

   Mulranny-House-Mountain

      Lectura a fost una relaxanta si parca prima parte a drumului pe care il aveam de parcurs a trecut pe nesimtite. Au fost 2 ore intense in care am trait alaturi de personajul principal, in care am aprobat sau am dezaprobat gesturile pe care le-a facut/initiativele pe care le-a avut/ reactiile care au urmat. Continuarea o putem afla in volumul Viața e ușoară , nu-ți face griji care este de asemenea publicata la Editura Trei. 

Lion - Drumul spre casa

    Sunt sigura ca alegerea castigatorului de anul acesta la Premiile Oscar, este cu adevarat un chin. Cu filme precum Manchester by the Sea, Moonlight si Lion, nu poti decat sa te intrebi cum reusesc sa le delimiteze.

    Lion este un must see pentru iubitorii de filme. La 8 ani dupa Slumdog Millionaire, Dev Patel se intoarce si ne vrajeste cu o interpretare exceptionala, mult mai matura si mai profesionista. Mai sigur pe el si abilitatile lui, interpreteaza rolul lui Saroo Brieley adult, un tanar indian, ratacit si adoptat de o familie din Australia in copilarie. In rolul parintilor adoptivi Sue si John Brieley ii avem pe Nicole Kidman si David Wenham, iar iubita lui Saroo este interpretata de Rooney Mara. Dar vedeta acestui film nu este niciunul dintre aceste nume atat de cunoscute. Sunny Pawar, copilul de doar 7-8 ani care il interpreteaza pe Saroo in copilarie, a furat toata lumina reflectoarelor din prima clipa in care a aparut pe ecran. Fara niciun fel de experienta in actorie, un copil simplu din India, ales din cateva mii, joaca atat de sincer si natural incat la sfarsitul filmului aproape strigam: Give that kid an Oscar! Vocea lui strigandu-si fratele si mama mi-a ramas in minte zile la rand.
 
   

    Filmul nu are nicio legatura cu Bollywood, pentru cei care au prejudecati; este un caz adevarat, puternic mediatizat in urma cu cativa ani in toata India. Saroo, copilul mijlociu in varsta de 5 ani al unei mame singure, dintr-o famile extrem de saraca se pierde de fratele lui mai mare, urcand intr-un tren care il duce tocmai in capatul celalalt al tarii. Nestiindu-si numele de familie, numele mamei sau satul natal, ajunge intr-o casa de copii de unde are norocul sa fie adoptat de o familie de australieni. El duce o viata buna, lipsita de griji si plina e oportunitati dar nu isi poate uita familia pierduta, asa ca decide sa faca o incercare de a-i gasi.
    Povestea, care este cu adevarat emotionanta, provocandu-mi un nod in gat pe intreg parcursul celor doua ore, este si una de constientizare a situatiei in care numerosi copii din India si nu numai se afla, facandu-ma sa ma intreb cati reusesc cu adevarat sa gaseasca o familie buna care sa le ofere o viata. Saracia, rata de analfabetizare, situatia deplorabila a orfelinatelor, sunt alte teme pe care filmul le atinge.

    Merita vazut, o cana de ceai fierbinte fiind ideala pentru a linistii multitudinea de sentimente care pot pune stapanire pe voi. Vizionare placuta!